I

"Există cu adevărat o geografie sacră sau tradiţională pe care cei moderni o ignoră tot atât de deplin pe cât ignoră toate cunoştinţele de acest gen; există un simbolism geografic, aşa cum există unul istoric". (René Guénon).

Insula Ada-Kaleh a fost sortită să semnifice ambele simboluri: geografic şi istoric. Spaţiu şi timp înrămate locului, însă cu ecouri "peste mări şi ţări", aşa cum le-a stârnit civilizaţia medievală în contextul formării noilor state, regate şi imperii. Şi iarăşi "alte glasuri, alte încăperi" respectând sau distrugând simbolurile tradiţionale, unele mult prea rezistente în chiar ruinătatea lor - evidentă peste veacuri.

Fără întâlnirea cu Ali Hamdi şi cu Rumane Nazmi, această carte ar fi rămas mai săracă. Chiar pot spune că demersul în "Viaţa şi opera insulei Ada-Kaleh" a început cu vocea regretatului turc Hamdi, în aprilie 1990, şi se încheie cu vocea feminină a Rumanei, în septembrie 2005.

Hamdi s-a dus la Allah după doi sau trei ani. Îi luasem interviul cu gândul de a deschide în presă o campanie pro Ada-Kaleh în insula Şimian, ştiind de amânarea sine die a proiectului din fostul regim. Cum demnitarii fesenişti începuseră să se laude că în scurt timp vor relua proiectul, am crezut şi eu cum au crezut mai toţi că va fi mai bine etc. Şi aşa mi-am mutat gândul spre alte priorităţi. Prin 1996 am reluat subiectul şi am publicat patru pagini de revistă, sub titlul cărţii de acum, iar prietenul nostru Valentin Vasilescu a realizat la TV Terra Sat o teribilă emisiune cu textul publicat. De-atunci mi-am propus să scriu cartea. Ce-i drept mi-au luat ceva timp atâtea vizite înapoi prin labirinturi...

Întâlnirea cu cei doi ada-kalezi a fost mai empatică, am înţeles ceva mai sensibil acea lume amprentată de insularitate dar şi de "exterior" când viaţa e un vis... lucid.

Până să se numească Ada-Kaleh, această insuliţă a mai fost botezată de 16 ori. Denumirile mitologice Erythia, Continusa şi Yernis, cum şi numele Cyraunis găsit de Herodot, probabil că nu au fost cunoscute de cei care au întâlnit ulterior acest locşor, punându-i mereu alte nume. Numai configuraţia geografică pe un subsol granitic şi dimensiunile insulei au rămas aceleaşi, precum le-a consemnat Herodot: Lungimea insulei - 200 de stadii, îngustă, plină de măslini şi de viţă sălbatică. Apoi Cornelius Nepos: Înconjurul insulei nu avea mai mult de 2.000 de paşi, aproximarea celor 1.750 m/500 m cât avea insula în momentul înecării ei.

A fost un timp aici de aproape cinci secole plin de redute şi de lupte.

Dacă am fi curioşi să analizăm toate bătăliile ce s-au dat pe teritoriile Principatelor dunărene în acel ev mediu românesc întârziat, am constata că pe insula Ada-Kaleh şi în preajma ei pe maluri, de la Severin la Orşova, au fost bătălii cu mult mai multe decât în oricare alt loc de-a lungul hotarelor sau dinăuntrul lor. (Aş întinde referinţa şi la teritoriile vecine). Au fost mai multe confruntări aici, Dunărea fiind principalul drum continental străbătător, iar zona Porţilor de Fier devenind poartă şi zid între est şi vest, între lumea creştină şi lumea musulmană, în manifestarea lor specific medievală. Poate că n-a curs tot atâta sânge, oricum mai puţin la cei din cetate, sângele curgea mai mult la cei sfârtecaţi pe apă şi pe maluri, se vedea şi nu se mai vedea, spălat de valuri.

(1233-1739)

Începând cu acest capitol urmărim o istorie în date a insulei, în contextul medieval la Dunărea Porţilor de Fier, aproximând cronologic şi denumirile insulei până la Ada-Kaleh (secolul XVIII).