Până să se numească Ada-Kaleh, această insuliţă a mai fost botezată de 16 ori. Denumirile mitologice Erythia, Continusa şi Yernis, cum şi numele Cyraunis găsit de Herodot, probabil că nu au fost cunoscute de cei care au întâlnit ulterior acest locşor, punându-i mereu alte nume. Numai configuraţia geografică pe un subsol granitic şi dimensiunile insulei au rămas aceleaşi, precum le-a consemnat Herodot: Lungimea insulei - 200 de stadii, îngustă, plină de măslini şi de viţă sălbatică. Apoi Cornelius Nepos: Înconjurul insulei nu avea mai mult de 2.000 de paşi, aproximarea celor 1.750 m/500 m cât avea insula în momentul înecării ei.

Primul document oficial în care se menţionează despre insulă este un raport întocmit de căpetenia Cavalerilor Teutoni în momentul când aceştia au fost aduşi la Dunăre de regele Sigismund al Ungariei pentru întărirea cetăţilor. Raportul este datat 22 februarie 1430 şi merită să-l redăm în întregime pentru valoarea sa istorică. Cuprinde o structură a populaţiei din cetăţile bănăţene consemnate în această ordine: Cetatea Severinului - 200 oameni şi 40 puşcaşi; insula Saan - 216 oameni; Gureni - 61 oameni; Orşova - 60 oameni, 30 puşcaşi şi 260 slujitori; Sviniţa - 40 oameni şi 6 puşcaşi; Stănileşti - 30 oameni şi 4 puşcaşi; Lybrasd - 24 oameni şi 4 puşcaşi; Peci Vechi - 20 oameni şi 56 puşcaşi; Rybes 40 oameni; Mehadia - 224 cneji, 1112 săteni, 30 grăniceri şi 24 curieri; Sf. Ladislau - 400 oameni şi 56 puşcaşi; Almăj - 293 cneji, 504 săteni, 32 grăniceri şi 26 curieri; Iladea -120 cneji.

Identificarea toponimului Saan cu ceea ce s-a numit mai târziu insula Ada-Kaleh nu am aflat cui aparţine, am dat crezare istoricului Ion I. Nistor care, în lucrarea sa academică Ţara Severinului şi Banatul Timişan - unde apare şi raportul subliniat mai sus, menţionează de trei ori insula Saan trecând în paranteză Ada-Kaleh, după cum apare şi pe harta anexată, după cum şi Nicolae Iorga în Istoria românilor, vol. IV, menţionează în context: Insula Saan şi /sau Orşova, fără nici un comentar.

Referitor la structura populaţiei e de înţeles că în acel an 1430 în insulă exista o populaţie autohtonă, paşnică, fără garnizoană sau "puşcaşi". În acea perioadă insula se afla sub protecţia lui Sigismund. În veacurile următoare sunt menţionate evacuări ale insularilor atunci când cetatea era cucerită de altcineva.

După 1430 insula este consemnată de istorici în general sub denumirile cunoscute ulterior, alternându-se nume turceşti cu româneşti, o singură dată insula fiind botezată Carolina de către austrieci când aceştia au bastionat cetatea în 1718-1738.

Iată într-o ordine cronologică aproximativă toate numele insulei aşa cum au apărut în documentele vremurilor: Saan, Ruşava (contaminare de la Ruşava-Orşova), Cerne (contaminare de la Cerna), Demir Kapu, Poarta de Fer, Carolina, Ada, Insula Orşovei (mai frecvent în perioada 1741-1829), Orşova Nouă, Ada-i kebir, Fortăreaţa, Ada-Kale (Insula Cetăţii, în lb. turcă), Ada-Kaleh.

Numele Poarta de Fer a fost preluat după Porţile de Fier, Portes de Fero grafiat în antichitatea romană. C. Nedelescu -Zloteşti, în vol. "Dunărea ţării noastre", crede că turcii au numit insula Poarta de Fer (Demir Kapu), dând curs unei anecdote: după ce au fost bătuţi de Iancu de Hunedoara în 1444, când au revenit în zonă au găsit de cuviinţă să întindă un lanţ gros de la un ţărm la altul al Dunării spre a împiedica astfel trecerea corăbiilor inamice (!)

Numele Ada-Kale, ulterior cu h apare în unele hărţi după anul 1788. În noiembrie 1885 insula a fost declarată garnizoană deschisă şi numită oficial Ada-Kaleh. H-aşul (aspirat) a fost adăugat de vreun imam, poate în similaritate cu -eh de la Duneh (alt nume al fluviului) sau dintr-un alt resort sentimental, oricum insularii au acceptat pe h, impunându-l oficial. După primul război mondial, numele insulei cu grafemul h apare în documente, în dicţionare, în orice inscripţii, firme, etichete, după cum şi actele de identitate ale celor născuţi pe insulă poartă numele natal Ada-Kaleh. Astfel că nu e cazul să se şteargă ultimul sunet, cum susţin astăzi unii istorici.

Privitor la mulţimea denumirilor putem observa că nici o altă aşezare din spaţiul nostru geografic nu a fost botezată de atâtea ori. Ba încă mai putem adăuga un nume, pus de cei care nici nu au văzut vreodată Ada-Kalehul. Deci al 17-lea botez: Insula de sub ape.