Este cea mai frumoasa biserica din arealul satesc mehedintean iar Fântâna Domneasca este un sat care se bucura din 1979 de serviciul liturgic a doua biserici, una parohiala.

Biserica cu hramul Sf. Calinic are si o poveste petrecuta ca-n Biblie, adica de un puternic simbol divin pentru cei cu credinta chiar în vremuri potrivnice. Initial a fost ridicata în 1785 în comuna motreana Vagiulesti cu cheltuiala stolnicului Constantin Strâmbeanu. în 1889 a fost reparata si repictata gratie printesei Zoe Brâncoveanu. în 1910 a fost adusa de printul Anton Bibescu si amplasata pe lânga conacul sau din Corcova, dar fara sa fie târnosita. în 1948 conacul si mosia printului au fost nationalizate iar biserica a devenit depozit al I.A.S.-lui, mai apoi si grajd pentru vite.

Asa a cunoscut-o avocatul Constantin V. Robescu, nepot de preot din Fântâna Domneasca. Era jurist consult la I.A.S.-ul "corcovin" iar în 1969 a reusit sa primeasca aprobarea Departamentului Cultelor pentru a recupera ce mai ramasese bun din lemnarie în vederea construirii unui nou lacas în satul sau. în anii 1970-1977 acest ctitor (o exceptie în fostul regim) a ridicat pe cheltuiala lui frumoasa biserica - drept capela pentru noul cimitir, amplasat luminos pe un platou colinar la marginea de rasarit a satului. Lucrarile au fost executate de mesterii lemnari Iosif Daescu si Ion Ciuca din satul vecin Mijarca si Gheorghe Radoi din Fântâna Domneasca.

Acoperisul a fost comandat unui mester sindrilar din Muntii Apuseni. Din veche biserica se vad stâlpii si cadrul usii dintre naos si pronaos. Ctitorul si-a vazut opera încheiata si a închis ochii în 1977, achitase si lucrarile de pictura, finalizate în 1979 când biserica a fost sfintita. Pe perete, în stânga, din pronaos pictura ctitoriala.

Patru icoane mari din ansamblul iconostasului sunt aduse de la biserica veche din Mijarca. Construita în stil maramuresan, as zice si gotic - înspre elansarea turnului, biserica se vede din soseaua europeana (la iesire, spre est din vatra comunei Prunisor), tronând pe coama blânda a dealului, înconjurata numai de lumina alba ca zapada. Aceasta este imaginea, întrucât toate mormintele din jur au monumente numai din marmura alba.

Cine urca pâna aici va avea revelatia luminii dincolo de întunericul mortii. S-a nascut aici un cult bogat pentru viata de apoi, parca în ciuda saraciei vietii de acum, satul fiind risipit mai încolo, cu ale lui noroaie, efemeride si nelinisti trecatoare.