Exceptând Vodita care se constituie într-o renastere peste veacuri, mânastirea Sf. Ana a parcurs doar o vremelnica odisee a cercului întrerupt.

Ctitorie din 1924 a cunoscutului ziarist interbelic Pamfil Seicaru, constructia s-a întârziat întrucât a trebuit facut mai întâi drumul de acces pe trupul unui deal muntos si paduros pâna spre locul unde ctitorul scapase cu viata ca prin minune, tânar locotenent fiind în luptele ce s-au dat aici în vara si toamna anului 1916. Biserica s-a înaltat dupa planurile arhitectului bucurestean Stefan Peterneli, în stilul traditional al cununei de bârne, sarpante de lemn, învelitoare de sindrila si o tinda înconjuratoare de asemenea cu stâlpi si cosoroabe de lemn, totul pe o fundatie de piatra si captuseli de caramida.

Lacasul si chiliile au fost gata în 1939, dar niste tergiversari ale episcopatului banatean de pe atunci au întârziat si momentul sfintirii. Apoi a venit razboiul iar regimul comunist a transformat mânastirea într-un spatiu de utilitati cazone, prin 1970 altarul devenind bar si chiliile, champinguri, alaturi construindu-se cladirea unui restaurant. Dupa Revolutia din decembrie 1989 s-au reluat diligentele iar în decembrie 1990 lacasul a fost sfintit, urmând restaurarile si împodobirea lui absolut minunata. Pictura a fost facuta de Grigore si Maria Popescu din Bucuresti. Pictura din turla a trebuit doar reprodusa, întrucât aici contururile originare transpareau miraculos de sub stratul de var la lumina zilei. într-o latura a mânastirii a fost organizat Muzeul Pamfil Seicaru (1894-1980), iar în 2005 a fost adus aici si mormântul ctitorului pentru a se odihni în tinda casei sale.

Acest ansamblu monahal slujit de un grup de maici, în frunte cu Stavrofora Justina Popescu, este un model de asezare spirituala în tara noastra.

Cine urca pâna aici ar vrea sa mai ramâna, caci rareori se îngemaneaza atât de minunat frumusetea dinauntru cu cea dinafara. Stare spirituala bogat ilustrata de sfântul lacas si de anexele sale, muzeul si biblioteca unde au loc si întâlniri culturale, ca apoi sa privesti cum coboara cerul spre a se scalda în golful Dunarii de la Orsova.