Declarat În 1998, acest parc este cel mai mare din România, cuprinde 14 rezervaţii ştiinţifice cu protecţie integrală, aflate de-a lungul Defileului Dunării şi Porţilor de Fier până la Schela Cladovei. Această zonă deosebit de complexă este în bună parte pregătită pentru a intra în circuitul de valori cultural-turistice al Europei. La Drobeta Tr. Severin, Orşova, Berzeasca şi Moldova Nouă s-au format Centre de Informare ale Parcului, dotate cu expoziţii, material documentar, urmând ca în cadrul acestor structuri să se deruleze programe de ocrotire şi studiere a habitatelor din acest spaţiu carpato-dunărean.

Defileul şi Clisura Dunării - Cazanele

Întinzându-se pe o suprafaţă de 120 km, de la Baziaş până la Porţile de Fier, este cel mai lung defileu de pe cursul Dunării şi unic în Europa prin grandoarea configuraţiei sale. Prezintă o succesiune de bazinete depresionare ce alternează cu clisuri, în Cazanele Mari şi Mici lăţimea fluviului încorsetându-se pe alocuri până la 150 m.În urma construirii hidrocentralei la Porţile de Fier, prin dimensiunea noului lac de retenţie, Defileul Dunării şi îndeosebi zona Cazanelor au scăpat de grozăvia învolburării apelor prin strâmtorile marcate de versanţii abrupţi. S-au numit "Cazane" pentru că aici, prin coridoare cu fiorduri, apa părea că fierbe clocotitor şi întunecat. Firul apei zigzaga după cum îşi făcuse loc pentru albie printre stânci. Acest aspect se vede şi azi de pe puntea vasului, care o dată ajuns în Cazanele Mari trece dintr-un golf într-altul ocolind pereţi stâncoşi ce apar brusc în faţa vasului, însă acest decor nu mai este înfricoşător. Liniştea lacului urcă până la intrarea Dunării în ţară, la Baziaş, şi se simte până la Belgrad.

Pornind de la Orşova, mai sus în dreptul localităţii Eşelniţa începe intrarea în Cazanele Mici. Drumul prin Defileu se parcurge pe apă sau pe uscat. Şoseaua este săpată în stâncă pe mai multe porţiuni. În dreptul fostei localităţi Ogradena, vasul se apropie de malul sârbesc pentru a se citi inscripţia de pe Tabula Traiana, amintind drumul legiunilor romane din anii 101-104, când meşterii au tăiat muntele pentru a construi şoseaua pe malul sârbesc. La km D 967,3 peretele Ciucarului Mic este despicat de Valea Mraconiei. Vasele şi maşinile staţionează aici pentru a vizita complexul turistic cu acelaşi nume. La prima vedere: chipul dacic al lui Decebal dăltuit în stâncă şi mănăstirea Mraconia parcă răsărind din fluviu. Mai sus, pe valea dintre munţi se poate vizita micul golf al Mraconiei înconjurat de cabane, tabăra de elevi, tabăra de pictură.

La km D 970 lacul se lăţeşte brusc formând Golful Dubovei, de aici în sus intrându-se în spectacolul Cazanelor Mari, unde Dunărea străbate abrupturile albe ale Ciucarului Mare (cota maximă 318 m) şi vizavi ale Ştirbătului Mare (cota maximă 768 m), albia fluviului având aici lăţimea minimă de 150 m şi adâncimea maximă de 80 m. Grandoarea Cazanelor Mari se vede aici numai navigând pe Dunăre, şoseaua ocolind masivul muntos.

Mai sus, la km D 985 se află înecate ruinele cetăţii medievale Tri Kule (sec. XIV), din care se mai văd două turnuri răsărind din apă. La km D 1000 apar stâncile calcaroase ale Grebenului, şoseaua străbate, deasupra lacului, peste roci mărnoase şi calcare roşcate.

Mai sus, unde începe intrarea (din amonte) în Cazanele Mari, ţâşneşte din ape un pinten al stâncii Babacai, loc unde altădată marinarii staţionau şi făceau rugăciuni, căci urma coborârea în fioroasele Cazane.

Cele două Cazane formează o rezervaţie complexă pe o suprafaţă de 150 ha. Spectacolul este oferit de înaltul decor, munţii se văd în toată verticalitatea lor coborând abrupt pe maluri, adâncindu-se în fluviu, tăiaţi de fluviu de-a lungul pereţilor stâncoşi.

Vegetaţia cuprinde specii rare, submediteraneene: Clopoţeii Cazanelor, mojdreanul, cărpiniţa, lemnul râios, alunul şi vişinul turcesc, stejarul pufos, arţarul trilobat, liliacul sălbatic, stânjeneii de stâncă, Laleaua de Cazane, specie unică pe glob. Specifice zonei sunt şi reptilele: broasca ţestoasă de uscat, vipera cu corn, şopârlele rare (Laceratele taurică, muralis, particola), insecte: fluturii de peşteră, scorpionul carpatic etc. La Şviniţa se află rezervaţie paleontologică, formată din depozite fosilifere jurasice şi danubiene. Punctul fosilifer Şviniţa, pe pârâul Saraoschi, cu calcare bogate în amoniţi (peste 60 de forme, unele ca nişte melci uriaşi, contemporani cu dinozaurii), se poate vizita numai cu vaporul în locul numit Pescărie.

Senzaţionale sunt descoperirile arheologice din peşterile Defileului: peşterile Clemente şi Cuina Turcului de la Dubova, cu obiecte antropomorfe din epipaleolitic: ceramică, obiecte de podoabă (cele mai vechi din România), unelte de piatră cioplită, unelte folosite de pescari şi vânători în urmă cu peste 15.000 de ani. Alte obiecte sugerează că grecii întreţineau legături comerciale cu locuitorii din Clisură. Localnicii au descoperit "Peştera cu picturi" (Chindia) care datează din epoca metalelor. Peştera Ponicova este cea mai mare şi cea mai spectaculoasă din Defileu. Se află în Ciucarul Mare, pe o lungime de 1166 m, străpunsă de pârâul Ponicova. Are mai multe galerii, din care Galeria Liliecilor de peste 100 m lungime, 60 m lăţime şi 30 m înălţime - o mirabilă catedrală subterană. Peştera Veterani este imensă şi "umanizată", a fost folosită ca punct strategic de daci şi romani, de austrieci şi turci, putând adăposti peste 700 de soldaţi. A fost fortificată de generalul austriac Veterani, de unde şi numele peşterii.

Strămutate o dată cu bararea Dunării la Porţile de Fier, satele din Defileu duc încă în suflet drama înecării fostelor vetre în lacul de acumulare. Păstrează însă cu sfinţenie frumoasele tradiţii, în noile vetre, de aceeaşi sorginte banato-dunăreană. Satele Eibenthal şi Baia Nouă sunt locuite de etnici cehi, proveniţi din Boemia în vremea colonizării Banatului. Aici se află o biserică gotică (150 de ani) servind cultului catolic din zonă. Şviniţa, aflată la extremitatea vestică a Mehedinţiului, 80 km de Tr. Severin, deşi strămutată pe pante abrupte şi pietroase, se bucură de o sistematizare modernă: aducţiune cu apă potabilă, străzi asfaltate, o bază sportivă şi un cămin cultural de nivel urbanistic. Şviniţa îşi perpetuează etnia de origine sârbă şi darul (şi dorul) comunicării cu alte etnii. După 1990 aici se organizează Festivalul Etniilor, ediţia din aug. 2004 "Fereastră spre noi" a reunit 19 comunităţi etnice din România.

Complexul carstic Ponoarele

Se află la 5 km sud-vest de oraşul Baia de Aramă, într-o zonă de mare interes turistic şi ştiinţific, cu monumente şi fenomene naturale unice în ţară şi în Europa. Relieful carstic este foarte variat şi plin de originalitate: polii, văi oarbe, peşteri, câmpuri de lapiezuri, lacurile Zăton, stânca "Acul Cleopatrei" de o rară frumuseţe, podul natural sau "Podul lui Dumnezeu", format cândva prin prăbuşirea tavanului unei peşteri. Lacul cel mare Zăton, atunci când este în "reflux", se întinde pe câţiva km, ca apoi să dispară fantomatic, retrăgându-se în peşteri, dintre care Bulba, cu 5000 m galerii, câteva unice prin armonii arhitecturale parcă făcute de mâna omului.

Frumuseţea locului este împlinită de pădurea de liliac întinsă pe 20 hectare, unde se organizează anual tradiţionala sărbătoare a Liliacului. Rezervaţia se întinde pe versantul unei văi cu interesante specii vegetale, unele asemănătoare celor din Defileul Dunării.

Rezervaţia complexă Cheile şi Peştera Topolniţei

Peştera Topolniţei, nu departe de schitul cu acelaşi nume, se află în partea centrală a Podişului Mehedinţi, între localităţile Marga şi Cireşu, la 30 km nord de Tr. Severin. Apele Topolniţei adunate în subteran au străpuns muntele şi au format gigantice galerii de o rară spectaculozitate. Prin lungimea ei de 10.330 m peştera este a doua ca mărime în ţară (după Peştera Vântului) şi a 17-a din lume. Galeriile însumează 12.000 m, dispuse pe 5 etaje, dintre care Galeria "Racoviţă" de 1.570 m este cea mai impresionantă formaţiune speologică din Carpaţi. În galerii, cu săli uriaşe şi cascade de apă, se întâlnesc forme bizare de relief, de unde şi denumirile: Marea lumânare, Pădurea cu lumânări, Marele dom stalagnitic, Lacul de Cleştar etc. La uşa de la ieşire a peşterii cresc exemplarele de lalea pestriţă (Fritillaria montana), monument al naturii.

Cheile Topolniţei se desfăşoară mirific pe aproape 20 de km străbătând în lung podişul Mehedinţi. Zona este încărcată de peisaje miraculoase, escalade, ape care apar şi dispar, povârnişuri calcaroase, văi fertile străjuite de păduri specii sudice (fag, gorun, cer, mojdrean, tufărişuri de stâncă). În apropierea satului Păuneşti din comuna Godeanu se află Pădurea Borovăţ (56 ha) formată din pin negru în amestec cu fag şi subarboret specific zonei. Peştera Epuran Se află pe Valea Ponorăţ, la 40 km nord de Drobeta Tr. Severin. Este de fapt partea nordică a Peşterii Topolniţa întreruptă de prăbuşiri şi aluviuni, joncţiunea subterană făcută poate numai de lilieci. Are o lungime de peste 3.500 m, cu galeriile dispuse pe două etaje şi săli impresionante, cu formaţiuni speologice pe alocuri chiar mai rafinate decât cele ale Topolniţei. Sala Urşilor (cu schelete de urşi în calcit), Sala Cavernelor, Galeria Comorilor (cu variate şi frumoase concreţiuni).

Rezervaţia speologică comuna Podeni

În această zonă se găsesc mai multe peşteri din care cercetate: Curecea, Bobic, Carâna, Suliţa şi Bold. De un pitoresc aparte sunt "Labirintul de pietre de la Vârtoape" şi stânca sculptată de timp "Cocoşul de munte". În Podeni sunt pregătite pentru turişti frumoasele pensiuni reprezentative pentru specificul zonei.

Rezervaţia paleontologică Bahna - Iloviţa

Este situată pe versantul intramontan Bahna - Orşova. Reprezentată prin trei puncte fosilifere cu calcare din corali şi briozoare, cu resturi gasteropode care completează imaginea unei vieţi luxuriante de recif, asemănător regiunilor tropicale. Această rezervaţie fosiliferă este considerată de mare interes ştiinţific, situându-se printre cele mai deosebite din estul Europei. Zona este bogată şi în vegetaţii. În locul numit Faţa Virului se află o asociaţie vegetală cu specii rare, câteva unice (Prangos carinata, Rubus severinenis). Bahna oferă şi un spaţiu ambiental foarte plăcut. Întrucât apele Dunării au crescut şi s-au revărsat spre matca râului Bahna, aici s-a format un golf adânc şi întins între munţi pe o lungime de 2 km. Malurile sunt amenajate pentru case de agrement. Un motel şi un vapor (staţionar) sunt amplasate foarte aproape de viaductul Bahna, peste care trece şoseaua naţională Bucureşti Tr. Severin Timişoara.

Alte atracţii pitoreşti din Podişul Mehedinţi

Peştera Izvernei, Peştera Nutului din satul Balta, numeroase alte peşteri (peste o sută), multe neexplorate încă; Cheile Coşuştei; bisericile de lemn; pădurile de castani cu fructe dulci din Bâlvăneşti, Balta, Izverna, Ponoarele, Baia de Aramă; gospodării tradiţionale cu arhitectură specifică zonei de munte şi podiş, cum sunt cele din localitatea Balta (casele familiilor: Aniţescu, Sitaru, Stănchescu, Nicolescu); localităţi balneoclimaterice: Bala, Balta, Negoieşti; localităţi de interes vânătoresc şi pescăresc: Obârşia Cloşani, Izverna, Bahna; localităţi etno-folclorice: Balta, Iloviţa, Cireşu, Ponoarele, Izverna.

Pentru valorificarea turistică a acestor zone sunt încă necesare studii privind amplasamente de agrement: hanuri, campinguri, micromuzee, tabere, popasuri la stâne ciobăneşti şi, desigur, drumurile de acces.

Fluxul traseelor turistice din această zonă poate fi dirijat de la Drobeta Tr. Severin în trei direcţii: 1) Baloteşti Balta - Izverna - Baia de Aramă; 2) Jidoştiţa - Cireşu - Peştera Topolniţei; 3) Izvorul Bârzii - Baloteşti - Schitul Topolniţei.

Baia de Aramă şi zonele aferente primesc vizitatori şi din direcţiile Târgu-Jiu, Valea Cernei, Herculane şi Strehaia.

Satele din podişul Mehedinţi sunt păstrătoare de obiceiuri şi ritualuri. Aici se respectă un calendar popular creştin şi se practică magii legate de păstorit şi de celelalte ocupaţii potrivit celor patru anotimpuri. Pe lângă acestea, bântuie "credinţa în comorile de aur" ascunse în peşteri, în enigmatice grote. Localnicii cultivă legende privind comori fabuloase îngropate pe aici din vremea haiducilor, ba încă din vremea dacilor. Astfel sunt vizate grote de pe valea Topolniţei, unde se crede că a fost îngropat tezaurul de la Sarmizegetusa, iar pe Cerna-Vârf, în peştera Valea Părului se crede că a fost îngropat tezaurul familiei regale sârbeşti, Obrenovici. Până la "descoperirea" acestora, cele mai evidente comori sunt cele oferite generos de mintea şi sufletul acestor oameni, îngemănaţi cu la fel de generoasa natură.