Ţara din Mehedinţi

Numele de Mehedinţi se datorează unui paradox al oficialilor vremii medievale. După extinderea Banatului de Severin până spre Timişoara, după ce Ţara Severinului revenise voievozilor români, multă vreme Banatul ocupat de regatul ungar a continuat să se numească Banatul de Severin, cu reşedinţa la Timişoara, dar cu ecouri ce nu se puteau stinge aici la Dunăre, la Cetatea Severinului (fostă reşedinţă), mereu disputată. De aici, poate, intenţia de convertire a numelor unor ţinuturi limitrofe. Astfel, în contextul formării districtelor şi judeţelor (sec. XIV-XV), Mehedinţi a derivat din Mehadia bănăţeană, în timp ce judeţul din preajma Mehadiei a fost botezat Severin, aşa dăinuind până astăzi. Aşa impunându-se numele Ţara Mehedinţiului în loc de Ţara Severinului, apoi Oltenia. Până în timpul lui Mihai Viteazul întreaga Oltenie se mai numea şi Ţara Mehedinţiului.

În anul 1483, când a avut loc o reorganizare teritorial-administrativă a Ţării Româneşti, Mehedinţiul figura primul ca mărime între cele 17 judeţe de-atunci. Avea peste 200 de sate, se întindea până lângă Craiova şi dincolo de Calafat, la nord până lângă Târgu-Jiu. Această întâietate a Mehedinţiului a durat până în 1838 când peste 50 de sate limitrofe judeţelor Dolj şi Gorj au fost arondate acestora. Întâietăţi în varii timpuri şi domenii au mai fost şi mai sunt în cadrul judeţului Mehedinţi, aşa cum vor fi subliniate în Ghidul de faţă.

Descoperirile arheologice atestă viaţă organizată pe aceste meleaguri încă din epoci preistorice. Cele mai evidente urme provin din vetrele aşezărilor de pe ţărmul Dunării, semn că fluviul era ospitalier şi fertilizator pentru condiţii de existenţă. La Schela Cladovei, cartier de vest al Severinului, s-a descoperit cel mai vechi Homo Sapiens din Europa, în vârstă de 8000 de ani, un schelet de bărbat lung de 2 m, cu un craniu străpuns de o săgeată. Alte descoperiri senzaţionale, datate în anii 12.000 - 7000 sunt cele din Defileul Dunării (la Cazane), Insula Ôimian, Insula Banului, Ostrovul Mare, Ostrovul Corbului. Descoperirea unor vetre umane în diverse zone ale judeţului, majoritatea construite peste sau pe lângă altele anterioare, constituie semn de civilizaţii succesive, în ruinele acestor aşezări găsindu-se obiecte care atestă îndeletniciri de continuitate autohtonă.

Cercetările arheologice din zone ale judeţului Mehedinţi formează obiectul următoarelor culturi, cronologic: Cultura Schela Cladovei (epipaleolitic 8000-7200); Cultura Criş (paleolitic, Ostrovul Banului); Cultura Turdaş - Vincea (neolitic 3500-2800); Cultura Sălcuţa (neolitic 2800-1900); Cultura Gârla Mare "câmpurile cu urne" (epoca bronzului târziu).

Un capitol sensibil îl constituie romanizarea predilectă a Olteniei de vest şi conjuncturile de continuitate a romanităţii după retragerea Aureliană. Limesul nord-dunărean a rămas pe mai departe în atenţia împăraţilor romani. Numai în Mehedinţi se află 10 castre romane construite în diferite perioade, până în timpul lui Constantin cel Mare (306-337) care a încercat o restabilire a imperiului până dincoace de Dunăre. Vezi "Brazda lui Novac" (un valum de pământ) care pornea de la gura Topolniţei, traversa Oltenia şi Muntenia pe sub dealuri până la Mizil, aşa cum se văd urmele şi astăzi. Drobeta a fost refăcută mereu până spre sfârşitul domniei lui Justinian (565), drobetanii păstrând un cult pentru împăraţii romani protectori.

Evul mediu a găsit Mehedinţiul mai retras de la drumul mare şi mai puţin amestecat cu populaţiile răsăritene ce au stagnat în teritoriile Daciei, mai evidente urmând să fie influenţele din vest, când Ţara Severinului s-a aflat sub protecţia regatului ungar, adică într-un regim semiautonom, influenţe întărite mai târziu prin guvernarea austriacă a Olteniei în anii 1718-1739.

În timpul războaielor cu turcii, Mehedinţiul a fost pavăză pentru apărarea Ţării Româneşti. La Cerneţi, reşedinţa judeţului, domnitorii au organizat căpitănia de margine cu rol strategic, iar în timpul lui Brâncoveanu se înălţaseră aici o biserică domnească şi un conac domnesc. Judeţ de graniţă, Mehedinţiul a învăţat să se apere şi pe timp de pace, deseori fiind ameninţat de cete turceşti prădătoare de peste Dunăre. A învăţat să valorifice relaţii economice şi sociale cu ţările vestice, fiind şi gazdă bună pentru refugiaţii din Banat şi Transilvania sau de dincolo de Dunăre. Semn de civilizaţie a fost aici şi preocuparea pentru viaţa spirituală: la Vodiţa a fost înălţată în 1370 prima mânăstire din Ţara Românească, la Severin - prima mitropolie din Oltenia (după 1400 a fost mutată la Rm. Vâlcea), la Strehaia - episcopie şi mânăstire, la Gura Motrului - mânăstire. La Cerneţi a fost înfiinţată prima şcoală în 1805, prim 1840 funcţionau aici 4 şcoli: două româneşti, una germană şi una grecească. La Buiceşti Eufrosin Poteca a înfiinţat prima şcoală sătească. În 1839 existau în Mehedinţi 276 şcoli cu peste 5000 de elevi.

Dezvoltarea economică şi comercială a noului oraş Tr. Severin, port la Dunăre şi legătură între ţările dunărene, a determinat o rapidă capitalizare a Mehedinţiului, până la primul război mondial ajungând printre primele judeţe din Oltenia. Perioada interbelică, atunci când structurile democratice atinseseră standarde europene, a rămas şi pentru astăzi un reper.

Mehedinţenii au fost şi vestiţi revoluţionari. Armata lui Tudor Vladimirescu şi-a avut nucleul în Mehedinţi, era formată în mare parte din panduri mehedinţeni. Revoluţia din 1848 a avut fruntaşi din Mehedinţi şi un contingent din 1300 de oameni înrolaţi în armata generalului Magheru. Regimentele mehedinţene s-au distins şi în războaiele din 1877, 1916/1918, 1940/1944. După război, în anii instalării regimului comunist, în Mehedinţi a fost organizată "Mişcarea Română de Rezistenţă", care împreună cu partizanii din Munţii Banatului vecin au constituit ceea mai puternică formă de luptă anticomunistă din Europa de Est.

În fostul regim comunist, Mehedinţiul a cunoscut prefaceri datorită Dunării. În primul rând s-au ridicat aici cele două mari hidrocentrale care au oferit forţă de muncă şi prestigiu pentru judeţ. Apoi, graţie regimului de graniţă şi de bună vecinătate cu Iugoslavia, mehedinţenii au beneficiat de micul trafic, soluţie extraordinară pentru ameliorarea traiului tot mai sărăcit de crizele dictaturii comuniste.

Astăzi, după 14 ani de tranziţie şi de reforme, schimbările sunt evidente. Politicile economice guvernamentale, dar şi iniţiativele particulare au făcut să se simtă noile structuri democratice de tip capitalist. Mehedinţiul este un judeţ pregătit pentru integrarea sa înUniunea Europeană graţie totodată potenţialului turistic.

CADRUL NATURAL

Aşezat în partea de sud-vest a ţării, Mehedinţiul îşi are, la rându-i, partea sud-vestică scăldată în întregime în apele Dunării, fluviul învecinându-ne cu Serbia şi Bulgaria pe o lungime de 220 de km.

Pornind de la Dunăre, la vest Mehedinţiul se învecinează cu judeţul Caraş-Severin prin punctele: Cozla, Muntele Almăj cu vârfurile Poiana (932 m) şi Cherbelezu (1.101 m), Valea Cernei la sud de Topleţ, Munţii Mehedinţi cu vârfurile Colţii Pietrei (1.229 m) şi Înălţatu Mare (1.301 m); spre vest-nord prin pârâul Ţăsna, pe Valea Cernei până la confluenţa pârâului Craiova cu apele Cernei în punctul numit "La schit".

La nord şi nord-est, Mehedinţiul se învecinează cu judeţul Gorj prin punctele: "La schit" din Valea Cernei, Munţii Mehedinţi cu vârful Cioaca Glimeii (1.046 m), Valea Capra, afluent al Motrului, interfluviul Motru Sec Lupşa, Valea Motrului, urmând firul apei spre sud-est până în Valea Jiului, lângă Gura Motrului.

La est, Mehedinţiul se învecinează cu judeţul Dolj prin punctele: Gura Motrului, Câmpia înaltă a Bălăciţei, Oprişor, Gemeni, firul apei Drincea până la vărsarea acesteia în Dunăre.

Cel mai nordic punct al judeţului Mehedinţi este vârful Pietrele Albe, înregistrând latitudinea de45ş07'50''adică aproximativ jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord. Extremitatea sudică se află în localitatea Salcia - latitudine 45ş05'33'', extremitatea vestică în localitatea Ôviniţa - longitudine 22ş00'56'' şi extremitatea estică la Gura Motrului longitudine 23ş28'07''.

Pornind din Drobeta Turnu-Severin (reşedinţa de judeţ), Mehedinţiul se deschide ca un evantai multiform, căci cuprinde toate formele de relief: munţi, podiş, dealuri, văi, ape, câmpii şi lunci.Munţii mehedinţeni fac parte din Carpaţii Meridionali.

Munţii Almăj cu partea lor dinspre Dunăre - Munţii Clisurii - formează Defileul Dunării, unde munţii din Cazanele Mari sunt tăiaţi abrupt pe o înălţime de 316 m - Ciucarul Mare (în România) şi 768 m Ôtirbătul Mare (în Serbia) unde Dunărea se îngustează până la 150 m şi se adânceşte până la 80 m. Pitorescul unic al defileului şi specificul florei şi faunei au impus declararea acestei zone ca monument al naturii de interes european.

Munţii Mehedinţi se întind la est de Valea Cernei, au un profil asimetric marcat prin câteva culmi şi vârfuri, atitudinea maximă fiind în Vârful lui Stan - 1446 m. Prezenţa calcarelor pe suprafeţe mari au permis formarea unor variate forme de relief: turnuri, abrupturi, pinteni, creste, ţancuri, hornuri, doline, ponoare.

Podişul Mehedinţi, cunoscut şi sub numele de Plaiul Mehedinţiului, face un liant deosebit de pitoresc între munte şi coline, cu un relief intens fragmentat şi spectacular pe o suprafaţă de aprox. 1200 km2. Rocile cristaline şi calcarele generează o morfologie aparte, cu fenomene carstice de suprafaţă şi adâncime, de la forme domoale până la abrupturi stâncoase, între care se adâncesc văi străbătute de ape: Topolniţa, Coşuştea, Bahna. Piemontul Motrului (partea de NV a Piemontului Getic) oferă o belvedere uşor depresionară, cu interfluvii prelungi, cu dealuri şi coline denumite "gruiuri", relieful domolindu-se spre sud prin Câmpia Înaltă a Bălăciţei şi prin văile largi ale Drincei. Pe terasele joase ale Dunării se întind câmpiile Blahniţei şi Băileştilor (cu o parte în Mehedinţi) şi luncile odihnitoare în briza fluviului.

Specificul geologic. Cele mai vechi formaţiuni geologice fosilifere din Carpaţi se găsesc în zona Obârşia-Cloşani, de vârstă siluriană. În Podişul Mehedinţi şi în Defileul Dunării rocile calcaroase de vârstă mezozoică dau un peisaj carstic deosebit. La Plavişeviţa, Podeni, Obârşia-Cloşani, Baia de Aramă se găsesc cele mai mari corpuri de serpentinite (roci azbestifere) de pe teritoriul României. La Ogradena şi Buchini - Baia de Aramă se găsesc corpuri de granite de mare extindere, utilizate ca piatră de construcţie. Importante zăcăminte de lignit se află în bazinele Motru şi Huşniţa. Calcarele cristaline de Mraconia sunt cunoscute prin granulaţia lor foarte fină, utilizată la fabricarea mozaicului granulat. Marmura de Vărănic, cariere de ciment, de var, dar şi filoane de minereuri neferoase completează aportul resurselor naturale din subsolul mehedinţean.

Reţeaua hidrografică. Dunărea, din lungimea totală de 1.075 km cât străbate teritoriul ţării noastre, 220 km aparţin judeţului Mehedinţi, începând din amonte de la gura de vărsare a Poloşevei până în apropiere de vărsarea Drincei în Dunăre. Pe acest parcurs fluviul îşi schimbă de câteva ori direcţia, creând intrânduri, bucle, întâlnind în cale câteva insule sau ostroave. Prin crearea lacurilor de acumulare ale celor două hidrocentrale Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II, regimul hidrologic fluvial a trecut în aceste zone la unul de tip lacustru, cu modificări specifice: nivelul Dunării, crescut la cota maximă de 69,5 m, inundă gurile de vărsare ale râurilor Mraconia, Eşelniţa, Cerna, Bahna, Vodiţa; numărul zilelor cu gheaţă la mal şi cu pod de gheaţă este mai mare în golfurile mai mici, însă niciodată în ultimii 50 de ani Dunărea nu a mai îngheţat ca altădată când se trecea pe podul de gheaţă de la un mal la altul. Principalii afluenţi ai Dunării: Cerna, Bahna, Topolniţa, Blahniţa şi Drincea. Motrul cu afluenţii săi Coşuştea şi Huşniţa se varsă în Jiu şi este cel mai important afluent al acestuia. Apele din Mehedinţi sunt bogate în peşti. Dunărea are şalău, crap, somn, clean, prin Defileu: cegă, anghilă, sturioni. Apele de munte conţin păstrăvi.

Clima

Se diferenţiază de restul ţării prin influenţe mediteraneene specifice zonei centrale a Dunării. Iernile sunt mai blânde şi umede, verile călduroase şi însorite, media anuală: 11,8şC, la Tr. Severin înregistrându-se cea mai ridicată temperatură din ţară. În depresiunile podişului şi pe versanţii muntoşi topoclimatul este foarte variat ca urmare a etajării reliefului şi a influenţelor alternative cu aer polar şi temperat. Climatul carpato-dunărean oferă condiţii pentru dezvoltarea unor vegetaţii specifice, semnalate în contextul respectiv al capitolelor de referinţă din acest Ghid.

Mehedinţi
Suprafaţa: 4.993 km2 (2,1% din suprafaţa ţării)
Populaţia: 306.732 locuitori, din care 49% în mediul urban
Oraşe: municipiul Drobeta Tr. Severin (reşedinţa de judeţ), municipiul Orşova, Strehaia, Baia de Aramă, Vânju-Mare
Comune: 59
Sate: 340

Cadru sinoptic

Drobeta-Turnu Severin
Suprafaţa: 52 kmp
Populaţia: 104.557 locuitori
Distanţe: până la Bucureşti - 353 km, până la Craiova - 120 km, până la Timişoara - 210 km.